Sunt momente care se simt diferit după ce trec și abia atunci îți dai voie să le înțelegi cu adevărat, după ce se așează în interiorul tău.
Așa a fost pentru mine participarea ca speaker din data de 26 martie 2026, la Floral Business Academy (a III-a ediție).
Primul lucru pe care simt să îl spun este…mulțumesc!
Mulțumesc Liliana Masgras și Vlad Ciubar pentru oportunitatea de a fi acolo și pentru încrederea că ceea ce împărtășesc poate avea valoare pentru cei aflați la început de drum.
A fost o bucurie reală să mă aflu într-o comunitate care are un punct comun atât de simplu și, în același timp, atât de profund: dragostea pentru frumos și dragostea pentru flori.
M-am simțit aproape de ei.
Poate pentru că, nu demult, eram și eu în acel loc: cu întrebări, cu emoții, cu dorința de a înțelege „cum se face”.
Anul acesta am împlinit 5 ani de când practic această meserie.
Și, privind în urmă, realizez cât de mult s-a schimbat totul. De la momentul în care nu știam să hidratez corect un burete floral… până la ceea ce astăzi numesc, cu asumare, artă florală.
Nu a fost un salt. A fost o călătorie interesantă.
Una construită din pași mici, repetați.
În cadrul prezentării, nu am vrut să vorbesc doar despre rezultate.
Am ales să vorbesc despre parcurs. Despre începuturi, despre etapele prin care am trecut înainte de a deveni florist, despre toate acele experiențe care, la momentul respectiv, păreau fără legătură… dar care astăzi își găsesc sensul.
Pentru că tot ceea ce am făcut înainte m-a ajutat să construiesc ceea ce sunt acum.
Un fir important în povestea mea este legat de transformările personale.
Fiecare etapă a vieții mele a venit cu o schimbare, iar apariția copiilor a adus, de fiecare dată, o nouă direcție.
Am vorbit și despre intuiție.
Despre faptul că am ales să fiu deschisă spre oameni, spre colaborări, spre contexte noi. Am căutat comunități, am spus „da” chiar și atunci când nu aveam toate răspunsurile și, poate cel mai important, mi-am ascultat intuiția.
Un capitol important din parcursul meu este European Master Certification.
Este etapa în care multe lucruri s-au așezat. Am trecut de la ceea ce simțeam… la ceea ce am început să înțeleg și să pot explica. Primele module (Fundamentals și Practicum) au adus structură, claritate și încredere, iar în toamnă urmează pasul care mă va duce mai aproape de certificare.
Am vorbit și despre realitate.
Despre munca din spatele frumosului. Despre creșterea care nu este spectaculoasă, ci asumată. Constantă. Uneori lentă, alteori obositoare… dar reală.
Dacă ar fi să rezum totul într-o idee, ar fi aceasta: rezultatele apar în timp.
Poate cea mai mare bucurie a mea nu a fost faptul că am fost acolo.
Ci gândul că, poate, cineva din sala virtuală a plecat cu mai mult curaj. Că cineva a înțeles că nu trebuie să știe tot ca să înceapă. Că cineva și-a dat voie să creadă că se poate.
A fost mai mult decât o experiență profesională.
A fost un moment încărcat emoțional.
Un moment în care am simțit că începe să apară și acea formă de recunoaștere… recunoașterea socială a unui drum parcurs cu multă muncă și consecvență.
Dar, dincolo de asta, a fost o ocazie rară de a mă opri să privesc în urmă.
Să-mi văd traseul floral nu prin filtrul grabei de zi cu zi… ci cu recunoștință.
Și, poate pentru prima dată,
cu compasiune autentică pentru tot efortul depus până aici.
Am spus acolo un lucru care mă însoțește de ceva timp:
Orice poți visa, cu credință, acțiune și perseverență, poți realiza!
Astăzi îl simt mai adevărat ca oricând.
Și pentru toate acestea…
MULȚUMESC